marți, 2 decembrie 2014

Putere reală și șanse reale de progres pentru muncitori.

Sunt unii oameni de stânga în frunte cu G.M.Tamas, dealtfel o figură interesantă în peisajul filosofic contemporan, care afirmă că în vechiul socialism muncitorilor nu li s-a dat o putere reală și șanse reale de progres, fiind încarcerați într-un regim opresiv pe care G.M.Tamas și cei ce se raliază la ideile sale îl numesc capitalism de stat.”

Celor care susțin teza de mai sus îi rugăm să răspundă la următoarele întrebări:

1. ce putere reală și șanse de progres mai mari poate să dea cineva clasei muncitoare mai mult decât să anuleze averile, rangurile și privilegiile claselor suprapuse exploatatoare?

1.1 ce putere reală și șanse de progres mai mari poate să dea cineva clasei muncitoare mai mult decât să abolească proprietatea privată capitalistă?

2.ce putere reală și șanse de progres mai mari poate să dea cineva clasei muncitoare mai mult decât să garanteze dreptul la muncă și să stipuleze în constituție principiul repartiției conform cu calitatea și cantitatea muncii prestate?

2.1 ce putere reală și șanse de progres mai mari poate să dea cineva clasei muncitoare mai mult decât un regim care nu recunoaște drept legitimă nici o altă sursă de venit în afară de muncă?

3.ce putere reală și șanse de progres mai mari poate să dea cineva clasei muncitoare mai mult decât un guvern și o conducere politică și administrativă formată exclusiv din membri clasei muncitoare?

4 comentarii:

chirita lepadatu spunea...

Un raspuns pentru toate intrebarile.
Clasa muncitoare poate fi bine condusa prin sindicate cu conducatori devotati clasei muncitoare si nu slugile si profitorii guvernelor si a patronilor ca cei de astazi,Hossu,Costin,etc.
Sunt de acord cu notiunea de CAPITALISM DE STAT,indoctrinare,sindicate politizate.
Buna pregatire profesionala a clasei muncitoare ar rezolva multe din revendicarile ei.

bobby spunea...

Simplifici prea mult. Cu atât mai mult dacă prin "vechiul socialism" te referi la "socialismul real și existent".

Mai ales după moartea lui Lenin, birocrația a devenit ea însăși o clasa suprapusa cu propriile ranguri și privilegii. Ea într-adevăr nu mai deținea proprietatea asupra mijloacelor de producție, dar se folosea de aceste mijloace discreționar, excluzând în cele mai multe cazuri de la decizii proletariatul. Faptul ca muncitori individuali au devenit membri ai birocrației nu a rezolvat cu nimic problema, data fiind capacitatea birocrației de a-i asimila pe aceștia prin co-interesare. Pericolul reprezentat de aceasta birocrație a fost de altfel înțeles și de Stalin (după ce Troțki avertizase de mult asupra lui), numai ca pentru el soluția era menținerea unui subset al acestei birocrații pe criterii de loialitate personala către lider ( concomitent cu eliminarea fizica a tuturor membrilor care nu treceau testul acestei loialități). Paradoxal, cei mai multi care au supraviețuit iejovscinei au fost cei cu origini mic-burgheze, mai obișnuiți cu servilismul fata de un tătuc decât proletarii progresivi, mai dedicați propriilor concepții politice.
Evoluția unei birocrații "roșii" este un rezultat necesar al modelului stalinist al socialismului, care ii lipsește pe muncitori de decizie politica imediata, nemediata de partid. Pe cat de important este partidul înaintea și în timpul revoluției, pe atât este mai dăunătoarea întărirea sa după cucerirea puterii de către proletariatul înțeles drept clasă, nu ca indivizi separați. Partidul-stat este pur și simplu incompatibil cu "întreaga putere sovietelor".

bobby spunea...

Profit de ocazie pentru a aduce si un omagiu muncitorilor, tipografi si nu numai, cazuti in Piata Teatrului si la sediul Partidului Socialist acum 96 de ani. Din pacate nu am vazut nicaieri in spatiul virtual de stanga macar mentionarea martirilor ucisi la ordinul guvernului roman pentru simplul fapt ca isi cereau drepturile.

Florian Liviu spunea...

Nu simplific, ci merg la principii. Nici o revoluție proletară nu-și poate propune mai mult decât s-a consfințit în Constituția RSR-vezi abolirea proprietății capitaliste, dreptul la muncă,interzicerea exploatării, delegitimarea oricărei alte forme de venit în afara muncii etc-, care era de o mie de ori mai democratică decât constituția așa zis democratică de azi.

Că cu toate astea regimul muncitoresc sau vechiul socialism, cum vreți să-i spunem, a avut o componentă autoritară accentuată, aceasta este perfect explicabilă prin nivelul de subdezvoltare economică de la care s-a plecat și care a trebuit înlăturat cu mari sacrificii umane și materiale, prin lupta cu capitalismul rezidual care nu a fost eliminat niciodată plus presiunea,intrigile și blocada economică a blocul imperialist occidental.